vineri, 28 martie 2008
joi, 27 martie 2008
Overcloking
Pe scurt overclocking inseamna 'supraturarea' unei componente de calculator - fortarae functionarii ei la o frecventa mai mare decat cea standard. De exemplu daca procesorul merge normal la 1600Mhz sa il pui la 1800 sau 2000. Poate fi aplicat si la memorii, placi video, placi pci si cine mai stie la ce.
Istoric vorbind overclockingul a aparut ca fenomen prima data in randul utilizatorilor ce dispuneau de cunostinte avansate ,dar care nu isi permiteau componente de top.Folosind setari speciale prezente in BIOS-ul placilor de baza acestia mareau frecventele de lucru ale componentelor de sistem,deseori obtinand cresteri substantiale de performanta.In decursul tmpului,overclokingul a castigat din ce in ce mai multi adepti,in paralel cu extinderea accesului la internet si implicit la informatie.Diferentele dintre modelele ieftine si cele foarte scumpe se regaseau in BIOS sun forma unor setari pentru front bus si multiplicator.Acestea puteau fi modificate de utilizator,rezultand intr-o crestere a frecventei de lucru a procesorului,astfel se puteau obtine performantele identice cu ale modelelor mai scumpe in functie de setarile folosite.
Procesoarele AMD cu nucleu Thorton su Applebred au reprezentat o noua provocare fiind introdusa pentru prima oara deblocarea diferitelor functii ale procesoarelor prin unirea diferitelor functii prin unirea puntilor,procedeu denumit pencil trick. Racirea extrema bazata pe schimb de faza,functioneaza folosind freon ca agent de transport al caldurii,acestea functioneaza pe acelasi principiu ca frigiderele...racirea prin azot lichid...
Se poate obtine o crestere a performantelor (nu tot timpul) dar si o crestere a temperaturii, intrarea in regim instabil, arderea componentelor, chiar a celor din imprejurimi (hard-diskul).
Overclocking-ul la procesoarele se poate realiza din doua elemente: FSB-ul si multiplicatorul. Frecventa interna de functionare a procesorului este data de bus-ul sistemului (FSB=Front Side Bus) inmultit cu un multiplicator, ce poate lua valori din 0.5 in 0.5. Astfel, un procesor Pentium III la 800 MHz poate rezulta din 6*133 sau din 8*100. Cu cat FSB-ul este mai mare, cu atat viteza sistemului este mai ridicata, chiar daca vorbim de aceeasi frecventa interna a CPU-ului. Asta se datoreaza in mare parte cresterii frecventei memoriei, care nu poate lua decat valori discrete, de genul 1*FSB sau 1.33*FSB.
Intel a observat de pe vremea lui Pentium MMX ca overclocking-ul ia amploare din ce in ce mai mult, si a "dotat" noul pe atunci Pentium II cu un multiplicator blocat. Traditia s-a pastrat si pana in zilele noastre (chiar si la Pentium 4), singura posibilitate de a realiza un overclocking este prin cresterea FSB-ului. Astfel, un Celeron la 600 poate rula la 900 MHz prin cresterea FSB-ului de la 66 la 100. De retinut ca primele procesoare dintr-o tehnologie noua sunt cele mai overclockabile, pentru ca o tehnologie detine o frecventa maxima la care procesorul poate rula, indiferent la cat este inscriptionat.
Procesoarele AMD din familia K6 nu detine multiplicatorul blocat, deci el poate fi schimbat, cel mai adesea din jumperi sau disp switch-uri. Exista doua pozititii: on si off ale fiecarui comutator, iar combinarea lor intr-o anumita configuratie duce la stabilirea unei setari unice. In manualul placii de baza exista detalii despre aceste configuratii, pentru ca ele nu sunt universale, ci depind de la placa la placa. Astfel, un K6-2 la 350 (3.5*100) poate fi crescut la 400 (4*100), sau, daca placa de baza, memoria, plus celelalte device-uri din PC suporta, la 3.5*112. Dezavantaj: la o frecventa crescuta de FSB, toate componentele din sistem "sufera". Bus-ul PCI are niste divizori standard, ruland de exemplu la 1/3 din FSB (100/3=33). Daca crestem FSB-ul la 112, PCI-ul creste la 37, iar AGP-ul, care e 2/3*FSB, la 75. Nu toate placile PCI si AGP suporta aceste setari.
Pentium 4 2.4GHz tweaked to reach 4.01GHz
Procesoarele din familia K7 (Athlon, Duron), detin multiplicatorul blocat. Daca Athlon-ul original, pe Slot A, nu permitea schimbarea lui decat cu ajutorul unui dispozitiv (Goldfinger) destul de scump, la cele pe Socket A, multiplicatorul poate fi usor deblocat, cu conditia ca placa de baza sa detina functia de schimbare a multiplicatorului.
Un procesor pe Socket A detine asa-numitele "punti", care sunt de fapt niste contacte de pe suprafata sa, unite sau intrerupte. In functie de acestea, placa de baza (in cazul cel mai uzual, cand este setata pe "auto-detect"), va afla detalii despre procesor (multiplicator, tensiune etc.), prin aceste punti. Daca contactele sunt realizate intr-o anumita configuratie, placa "stie" ca procesorul detine anumiti parametri, mecanism asemanator celor de la setarile realizabile pe placa prin jumperi.
Daca placa poate modifica multiplicatorul, atunci pentru ca procesorul sa suporte functia asta, trebuie si el deblocat. Cum? Prin unirea tuturor puntilor printr-un material conductor, de obicei un creion sau o solutie de argint. Operatia astfel realizata, nu ramane decat sa schimbam multiplicatorul prin setarile placii de baza, direct de pe placa, sau din BIOS (depinde de fiecare). Daca placa nu suporta multiplicator "custom", singura solutie este sa realizam alta configuratie pe procesor, astfel incat placa sa-l auto-detecteze la un alt multiplicator. Asta inseamna ca unele din contacte vor fi unite, iar altele vor fi taiate (pentru totdeauna!), ceea ce inseamna renuntarea la garantie si riscuri foarte mari pentru stricarea CPU-ului.2007 COMPUTEX Taipei: A hardware engineer flowed liquid Nitrogen to evaluate overclocking of processor.
Overclocking-ul din FSB este de asemenea
posibil la AMD-uri, insa de la placi cu chipset KT133A in sus. Chiar daca performanta este mai ridicata in cazul unui FSB mare, cel mai "cinstit" overclocking se face din multiplicator.
De retinut ca Athlon TB-urile la 1.2 - 1.4 GHz detin din fabrica multiplicatorul deblocat, deci toate puntile unite.
Athlon XP-urile au o protectie suplimentara, ceea ce face realizarea contactelor intre punti mult mai dificila (sa va dea detalii nero )
Modificarea tensiunii este foarte utila, pentru a mari capabilitatea procesorului, deci "rezistenta" sa la overclocking. Un Duron 650 a mers fara probleme la 900 cu tensiunea default (1.6V), insa pentru atingerea de 1000 MHz a trebuit crescuta tensiunea la 1.85V. Riscurile de ardere aici apar: o tensiune prea mare duce la o incalzire suplimentara si deci la un risc sporit de ardere, cel putin daca nu este folosit un cooler capabil. De fapt overclocking-ul in sine, mai ales la K7-uri, daca este facut cu un cooler slab, riscul de a arde CPU-ul este mare. Reglarea tensiunii se face tot de pe placa de baza (BIOS sau jumperi/dip-uri), sau, daca nu exista astfel de setari, se pot uni puntile L7 de pe procesor.
Practic, realizarea overclocking-ului presupune o crestere progresiva a frecventei, pana apar blocarile. Daca se doreste cresterea tensiunii, ea se poate ajusta pana la valoarea maxima propusa (1.85V pentru orice K7 pe socket). De obicei maximul recomandat este de 10-15%, maxim 20%, dar multe procesoare au rezistat si la o crestere de 60% (asta am probat la K6-2-uri).
Extreme Overclocking ATi X1950XTX
1. Procesorul
Temperatura procesorului depinde de tipul acestuia. La aceeasi frecventa si la tensiunea default, ordinea este urmatoarea: Duron (Morgan) <>
De asemenea cablurile si componentele din interiorul carcasei trebuiesc pozitionate in asa fel incat sa nu incurce circulatia corecta a aerului. 6. Placa de baza Exista diferente de temperatura intre procesoare instalate pe mai multe placi de baza. Astfel, o placa de baza poate sa incalzeasca mai mult un procesor in special din cauza tensiunii. De asemenea temperatura raportata de mai multe placi de baza difera de la o placa la alta, in functie in special de tipul senzorului care o citeste. Astfel, cel mai exact senzor este cel incorporat in procesor (valabil doar la Athlon XP si Duron Morgan) urmat de senzorul de tip lamela (intalnit de obicei la Soltek, MSI si Gigabyte) care masoara temperatura componentei cu care vine in contact si cel in forma de bulb care masoara temperatura aerului din jurul lui. Mai exista un tip de senzor destul de rar intalnit in special pe placile ieftine care este lipit pe placa si indica o temperatura cu mult mai mica decat cea a procesorului. Solutii la problemele de incalzire Inainte de a schimba ceva in calculator incercati urmatoarele: - Demontati si montati corect coolerul. In cazul in care sunt depuneri de praf, curatati bine radiatorul si palele ventilatorului. Daca ventilatorul merge la viteza mai mica puteti sa-l desfaceti si sa-l ungeti cu ulei de mecanica fina. Aplicati pasta termoconductoare conform explicatiei de mai sus. - Asigurati o circulatie corecta a aerului in primul rand prin indepartarea cablurilor din zona coolerului. - Scadeti tensiunea de alimentare. In caz ca placa de baza nu poate face acest lucru, tensiunea se poate modifica si din puntile L7. - Verificati daca nu exista o aplicatie care sa tina procesorul ocupat. - Folositi un program de racire gen CPU Cool. La placile cu chipset Via se poate activa o functie de racire din registrii chipsetului (vedeti aici). Daca nici una din solutiile de mai sus nu rezolva problema mai exista solutiile care necesita investitii: - Daca temperatura aerului din carcasa este ridicata (peste 35C) adaugati un ventilator in fata care sa bage aer si unul in spate care sa scoata aer din carcasa. - Daca temperatura aerului in carcasa este normala (sub 35C) inseamna ca trebuie sa schimbati coolerul. Temperaturile normale de functionare a procesoarelor AMD sunt pana la 60C. Temperatura maxima de functionare a unui procesor difera de la un procesor la altul, am vazut procesor care la 80C mergea stabil dar peste 60c deja e riscant.
Postări
